De ce-mi plac jocurile de tip shooter

Nu cred că v-am mai spus însă, din când în când, îmi place să mai mă și joc. A, și hobby-ul ăsta nu a luat naștere acum foarte mult timp fiindcă eu rămăsesem fixat de acum foarte mulți ani pe faptul că trebuie să muncesc cât mai mult, până pic și două săptămâni nu mai ridic nici un deget. Asta a luat sfârșit însă la un moment dat când am ajuns la concluzia că am cam obosit și mi-ar prinde bine o pauză de câteva zile în care să mă detașez total și să uit ce înseamnă să lucrezi. Continuă

De ce avem impresia că persoanele publice ne sunt superioare

Cu câțiva ani în urmă, când eram puțin mai tânăr, aveam impresia că artiștii și persoanele publice în general ne sunt superioare nouă, oamenilor de rând. Bineînțeles, acest lucru mă facea să-mi pun uneori întrebări stupide de genul: bDa oare ce face cântărețul X în momentul ăsta? Dar oare el știe că exist? Dar oare cât câștigă?” și tot felul de astfel de bazaconii. Continuă

De ce nu cerem bani pentru lucrurile bune?

ajutor De câte ori nu vi s-a întâmplat să ajutați o persoană, apropiată sau nu, cu o anumită treabă, grea sau ușoară, iar când aceasta a încercat să vă răsplătească – cu bani – pentru respectivul ajutor ați refuzat pe motiv că nu cereți bani pentru așa ceva? De multe ori probabil. Sau, inversând puțin rolurile dar ajungând la aceeași concluzie, când ați încercat să oferiți bani unei persoane pentru un anumit ajutor aceasta a refuzat, motivul fiind același. Continuă

Un experiment interesant legat de meditare

meditatie Poate pentru unele persoane termenul de meditare e nou și n-au habar ce reprezintă așa că o să încerc să explic, cu cuvintele mele, asta fiindcă de definiții din dicționar n-are nevoie nimeni. Așadar, meditația reprezintă acele minute în care stai cât mai relaxat, îți controlezi respirația și îți lași gândurile să zburde sau, puțin mai complicat, nu te gândești la absolut nimic ci pur și simplu te relaxezi și îți lași corpul să se regenereze. Continuă

De ce-mi place Japonia?

Japonia, tara Soarelui Rasare, este una dintre tarile pe care le respect si simpatizez cel mai mult. Imi place sistemul lor de organizare si modul in care gandesc, prefera sa nu fie comuni, fiind pragmatici intotdeauna. E ciudat, e un paradox ca japonezilor nu le place vacanta, sunt suparati ca stau acasa sau merg in vacanta si nu merg la serviciu, in conditiile in care au printre cele mai putin zile libere din lume, nici asa nu sunt multumiti, vor sa munceasca, sa munceasca si sa munceasca. Ciudat, nu? Ca o mica paranteza, cand vom vedea si in Romania asa ceva? Raspund tot eu, va asigur ca nu curand, ca sa nu spun niciodata.

Stim ca Japonia nu a fost un stat bogat de la inceputuri si nu a devenit din senin o mare putere economica, ci progresul sau este datorat disciplinei lor, probabil cea mai stricta din lume, probabil la aceasta contribuie si codul lui Bushido, codul de conduita al samurailor. Japonezii au demonstrat ca o disciplina stricta, si nu intotdeauna o instructie formala, este calea catre succes. In prezent economia japoneza se plaseaza pe locul al treilea in lume, dupa cea americana si cea chineza, detinand mult timp pozitia secunda, dar fiind depasita de catre China in anul 2010. Spunem ca organizarea si disciplina japonezilor sunt cauzele datorita carora japonezii au progresat, dar uitam un lucru, ei depasesc cu mult limitele unui workaholic occidental, stau la serviciu si 14 ore pe zi, in cazuri extreme 16 sau 18 si nu au pretentii la salarii mai mari sau concedii mai lungi, ci sunt siguri ca munca lor va fi rasplatita mai devreme sau mai tarziu, fara sa isi ceara ei drepturile. In acelasi timp, munca lor este rasplatita si prin siguranta postului pe care-l ocupa, sefii asigurandu-i ca in conditiile in care se tin de treaba si depun eforturi pentru ca afacerea pentru care lucreaza sa progreseze locul de munca le este garantat in cazul unei restructurari.

In Japonia nu exista o delimitare intre sef si angajatul de jos, seful vorbeste cu toti angajatii la fel, lucreaza cot la cot cu ei si le cere parerea in orice decizie pe care o are de luat. E un lucru important pentru ca ii face pe toti sa se simta importanti in acea afacere sau companie. Totul se imbina cu activitatile pe care le au angajatii si sefii niponi in afara serviciului, deseori organizandu-se petreceri la care fiecare angajat participa cu familia sa si are ocazia sa-si cunoasca colegii de serviciu si in alt context si sa se implice si in alte relatii decat cele formale cu acestia.

 

Un exemplu recent care a socat Occidentul este campania Super Cool Biz. Campania a fost desfasurata si in trecut, dar de data aceasta a capatat o anvergura mai mare, membrii guvernului nipon venind la serviciu imbracati lejer pentru a reduce consumul de energie electrica prin inchiderea sau folosirea la nivel minim a aparatelor de aer conditionat. Imbracaminte lejera inseamna pantaloni scurti si camasa ori tricou, ar fi ceva sa ii vedem si pe demnitarii romani imbracati astfel. :) Aceasta initiativa, campania Super Cool Biz, are scopul de a ii indemna pe cetatenii japonezi sa vina la serviciu imbracati cat mai lejer pe timpul verii pentru a reduce consumul de energie electrica. Campania a fost lansata in anul 2011 dupa evenimentele de la Fukushima cand o centrala atomica a fost distrusa de un tsunami, iar restul au fost inchise pentru a reduce riscurile unui alt accident.

 

As mai putea sa scriu multe despre Japonia, dar astea sunt principalele motive pentru care imi place Japonia si care ma fac sa am un respect deosebit pentru aceasta tara si sa aspir catre un post intr-o corporatie sau intr-o multinationala japoneza, dar asta e mai greu, dar nu imposibil. :)