Am uitat cine suntem cu adevărat?

personalitate Pe zi ce trece ajung la concluzia, reală totuși, că ființa umană s-a denaturat tot mai mult de-a lungul timpului iar asta nu e bine deloc nici pentru noi, ca oameni, dar nici pentru natură și mediul în care trăim. Omul nu mai este în armonie și echilibru cu aproape nimic. Totul se rezumă la ură, invidie, gelozie, toți caută să fure cât mai mult, să aibă cât mai mulți bani, merg zece ore pe zi la muncă, strâng bani, își cumpără o mașină cu care să ajungă și mai repede la muncă iar tot ceea ce se întâmplă începe să devină universal valabil pentru noile generații, lucrurile fiind parcă programate dinainte.

Dacă întrebați un om care a ajuns deja la o vârstă considerabilă (putând să fie numit matur) care este drumul pe care trebuie să-l urmeze un om este cam așa: te naști, mergi la toate școlile posibile, faci o facultate, poate două, ieși de acolo pe la 25-30 de ani, îți găsești un loc de muncă plictisitor și pe care nu-l faci din plăcere ci din necesitate, te căsătorești, faci copii, îi pui și pe ei să urmeze același drum iar apoi te duci acasă în locul de unde ai venit, adică mori. Nu vi se pare totuși cam prea trist să părăsești lumea asta fără să faci ceva notabil, să te țină minte lumea, să-și aducă aminte de tine datorită lucrurilor pe care le-ai făcut? Mie cam da.

Tocmai din această cauză vă recomand să ieșiți pe cât posibil din turmă, să fiți diferiți, să faceți doar ceea ce vă place și să spuneți ceea ce credeți/știți chiar și cu riscul de a fi pedepsiți. Eu personal am ajuns la o concluzie, decât să fac ceva ce nu-mi place, mai bine nu-l fac deloc. Așadar dacă voi fi obligat vreodată să renunț la activitatea mea actuală și să muncesc ceva ce nu-mi place aș refuza categoric.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *